Bibliotecile și proiectele sociale
29/09/2010 in Uncategorized
Sâmbătă 25 septembrie mai multe biblioteci bihorene s-au implicat in proiectul national Lets do it Romania.
Bibliotecari din comunele Chislaz, Diosig, Holod, si din orasele, Alesd , Sacueni, Marghita si Beius au confirmat participarea.Spre bucuria mea am gasit si colegi din judeteana entuziasmati de participarea la proiect, desi in biblioteca in acelasi se desfasura simpozionul Scoala Ardeleana.
Articolul si pozele sunt aici.
Invitatia de a implica bibliotecile in proiecte sociale am receptionat-o de la Daniela Draghici, advocay specialist la IREX Romania , la Cluj in cadrul seminarului de advocacy la care am participat in iunie.
Vorbeam atunci despre cresterea vizibilitatii si credibilitatii bibliotecilor in comunitati prin implicarea in proiecte sociale.Daca comunitatea ne percepe valoarea, daca ne vede si ne aude si se poate sprijini pe noi bibliotecile, cand vom avea noi nevoie de ajutor, va sari in sprijinul nostru.
Pentru noi acesta a fost primul pas dar pentru 2010 am mai ales 2 evenimente nationale in care sa ne implicam. Se poate vedea ca fiecare bibliotecar a ales propriul mod de a actiona.
Alt exemplu
Efectele pe care le asteptam se vor vedea desigur peste mult timp. Importanta e perseverenta cu care vom fi prezenti si vizibili.
Articole relationate:
Marin Pruteanu said on 29/09/2010
Felicitari!
Antonia Ioan said on 29/09/2010
Felicitări bibliotecilor şi bibliotecarilor care s-au implicat!
Nu e uşor să te implici, e uşor să stai şi să aştepţi soluţii miraculoase. Şi să te plângi că nu ai locul meritat. Ştiu asta din propria experienţă.
Oare cât de prezente au fost bibliotecile publice în această acţiune? S-ar putea deduce de pe site-urile lor… S-ar putea vedea dacă au marcat măcar evenimentul. De mult timp mă frământă problema cât de ancoraţi suntem în actualitate şi cum răspundem la provocările imediate.
Vizitând site-urile, am fost excedată de aniversările culturale, acţiuni previzibile cu decenii înainte. De diverse zile nationale si internationale. Să nu se creadă cumva că am ceva împotriva lor. Îşi au şi ele rostul, depinde mult şi cum sunt concepute.
Mi-ar fi plăcut însă mai multe activităţi de coloratură locală contemporană. Dacă are loc un eveniment local/internaţional suntem capabili să ne implicăm/să marcăm momentul, trecând peste faptul că nu aveam prevăzut în programul nostru de activitate aşa ceva?
E, pe undeva, diferenţa între a fi viu şi a supravieţui.
Prea puţine exemple cunosc. Se poate să fie scăparea mea.
delia said on 29/09/2010
Antonia- in ultimii ani , cunoscand foarte multi colegi din alte parti mi-am dat seama cat de multe lucruri se fac , si cat de vag sunt prezentate.Ceea ce am prezentat eu e chiar foarte modest.
Din conferinta de la Lacu Rosu pot sa-ti dau 2 exemple /Itinerar cinematografic pe harta Doljului.Filmul în sprijinul bibliografiei scolare /Activitați de succes ale bibliotecii în afara spațiilor proprii-Salaj/
Relativ la activitati de implicare sociala si aici sunt multi care fac lucruri frumoase si nu prea vorbesc despre ele.De ce ? nu as putea sa-ti spun.
Antonia Ioan said on 29/09/2010
Ceea ce ai prezentat tu nu e deloc modest. Cum să spun mai bine? E implicare autentică, e ceva adevărat, e participare la problema comunităţii, e viaţă. E, sau ar trebui să fie, un gest firesc, normal. Dar, din păcate, nu e.
Sigur că nu pare o acţiune cu care să mergi la conferinţă să o pui pe tapet, nu la asta m-am referit. Dar ca atitudine mi se pare extrem/cu mult mai importantă. E o chestiune de principiu: arăţi comunităţii că eşti acolo şi faci parte din tot ce o priveşe – în fond ea te susţine financiar. Eşti acolo şi faci, fără să speri că vei primi finanţări, că te vei evidenţia la întâlnirile cu colegii, eşti acolo, unde nu e chiar atât de plăcut, dar e nevoie de tine şi e nevoie de un exemplu, de educaţie, eşti acolo, cu cititorii tăi împreună, dacă se poate.
Iar despre faptul că se face, dar nu se spune, n-am cuvinte. Nu e o inadecvare la contemporaneitate: să nu poţi să comunici, să nu poţi să te pui în valoare? Trăim vremuri în care (deşi nu sunt de acord, nu-mi place, detest faptul, cum vreţi) dacă nu eşti prezent în media, nu exişti, pentru un segment din ce în ce mai mare de populaţie.
Mi se pare obligatoriu, ca instituţie publică, să spui, să baţi toba pe site, pe blogurile tale, ale asociaţiei din care faci parte, în presă, peste tot. Dacă nu spui, cum te faci cunoscut, în primul rând, comunităţii tale? Cum atragi atenţia şi utilizatorii? Şi cum contribui la propagarea bunelor practici în mediul bibliotecilor, lucru care ar trebui să fie o datorie morală a noastră, ca biblioteci publice, ca parte a unui sistem naţional.
PS. Nu-mi face plăcere să spun că, uneori, pe lângă lucruri cu totul şi cu totul remarcabile, am văzut la prezentări şi lucruri frumos ambalate, dar cam atât. Când vrem, suntem maeştri la raportări festive – old habits…
delia said on 29/09/2010
Daca ai sti ce greu ii fac eu pe ai mei sa vorbeasca despre ce lucreaza in biblioteci in afara de a da si a primi carte, sau a oferi servicii internet.
Si daca ai sti cati bibliotecari care fac lucruri extraordinare am.
Eu insist pe un mod de comunicare mai lipsit de modestie si dintr-un alt motiv acela al crearii de exemple si de emulatie profesionala.Si daca privesti blogul nostru in evolutie vezi cum pe rand si-au facut curaj sa organizeze ceva, sa scrie despre ceva ce s-a intamplat interesant in biblioteca. Acum , cum blogul are un pic de vechime , le arat si lor traseul parcurs lor si sefilor lor.
Si dupa cum ai observat in vara ,aceiasi problema o avem pe siteul oficial- parca nu am lucra nimic….
Anca Rapeanu said on 02/10/2010
Hop si eu in conversatie, cam tarziu, dar …
Felicitari pentru implicare si mobilizare (tie, Delia, si colegelor tale din Bihor). Ce ati facut voi este “normalul”: ati vazut problema (a comunitatii, a voastra, a tuturor), v-ati mobilizat si ati rezolvat.
Acum, daca “tipam” cu toti in cor, poate “normalul” asta devine “norma” in biblioteci.
Am constatat de destule ori (si-am fost putin trista) ca bibliotecarii sunt modesti si timizi, ca nu le place sa se expuna, ca se feresc sa dea ochii cu necunoscuti: da, se simt bine la ei acasa, in biblioteca lor (mica sau mare), da’ foarte greu ies in parc sa opreasca oamenii pe alei si sa-i intrebe daca merg la biblioteca si ce-ar vrea sa gaseasca acolo ca sa vina mai des.
Chiar si cand “iesitul la rampa” costa putin (bani deloc si timp destul de putin), bibliotecarii nu-l vad deloc ca pe ceva util si necesar – vezi schimbul de replici de pe forumul biblionet.ro, unde o bibliotecara despre care eu stiu ca face niste chestii fenomenale pentru comunitatea ei, care e destul de prietena cu noile tehnologii si care a castigat premiu la “Hai pe net!”, imi spunea raspicat ca ea n-are timp de pierdut pe Facebook, si ca i se pare degradant sa cerseasca voturi, refuzand sa-si “faca reclama”: http://www.biblionet.ro/forum/viewtopic.php?f=19&t=131.
Revenind la cazul concret “Let’s do it Romania!”, mi se pare tipul de problema in rezolvarea careia bibliotecile pot sa joace un rol decisiv – cand e nevoie de mobilizare de voluntari, cand e nevoie de un loc de intalnire, de coordonare a voluntarilor, biblioteca este cel mai logic spatiu de intalnire, cel mai potrivit punct de “plecare la lupta”. Si nu-i deloc pierdere de timp: bibliotecarul implicat nu numai ca vede efectele efortului lui (maine strada si valea lui sunt curate si se uita cu placere la ele), dar are si sansa sa fie vazut de ceilalti. Se expune, capata increderea unui parti din comunitate care il vedea ca “prafuit”, “manuitor de carti”, un “apendice al bibliografiei scolare” si cam atat. Devine in ochii necunoscutilor un bibliotecar viu, prezent, e acolo pentru comunitate. Iese la rampa si primeste aplauze si incredere.
Inca o data BRAVO!
delia13 said on 02/10/2010
Nu e tarziu de loc- o interventie potrivita.
din cate stiu campania se va relua la primavara si sper ca vom fi mai multi si bibliotecari si biblioteci implicate, lista mea de interesati este in crestere.
E bine ca descrii mai multe moduri de implicare, pentru ca fiecare sa poata alege ce simte ca i se potriveste.
Sunt de acord si cu lipsa de interes pentru impartasirea experientelor.Apropo de 25 septembrie sa stii ca nu toata lumea ne-a felicitat nici in judeteana , am fost si luati peste picior; dintre ceilalti spectatori on line tu spui bravo dar un 50% spune , uite si la fraierii aia cu ce se dau mari.Eu nu sunt sensibila la asa ceva , dar multi sunt si au un sentiment de nesiguranta , si nu vor sa se expuna public.
Poate gasim o metoda sa ii facem mai siguri pe ei?