Începutul lui februarie a.c. va aduce cu el planificarea direcțiilor prioritare de acțiune pentru ultimii doi ani de implementare a Programului „Biblionet – lumea în biblioteca mea”, cu tot ce presupune această implementare, de la a patra rundă de dotare (echipamente + software/ tehnică) a bibliotecilor și de pregătire profesională a bibliotecarilor, până la „toamna când se numără bobocii”.
La discuțiile dedicate acestei planificări vor fi, probabil, mulți participanți – organizatori, traineri, reprezentanți ai Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, ai ANBPR, directori de biblioteci, alte oficialități (sper că nu prea mulţi ţuţări) s.a.m.d. Ordinea de zi se anunță încărcată, în condițiile în care fiecare va avea câte ceva de spus, plus că trebuie rezervați timpi destul de consistenți discursurilor oficiale, divagațiilor (poate și alegațiilor) cu și despre biblioteci 
Fiindcă la prezentări/ discuții/ dezbateri nu putem participa toți (nici cei care vor participa nu vor avea suficient timp și loc de a-și exprima toate propunerile care ar trebui luate în discuție), mi se pare util să încercăm un exercițiu democratic și în profesia noastră (că tot asistăm la revirimentul „vox populi”): ce și cum se poate face mai bine pentru bibliotecile noastre, în ceasul al 12-lea de Program „Biblionet”?
Încep eu și mă străduiesc să fiu cât pot de „pozitiv” 
, cu idei/ considerații izvorâte din „cele patru componente principale ale programului” – prezentate in 2009 pe http://www.biblionet.ro/show/index/k/30.
Biblionet a fost definit ca „un program de cinci ani care le va facilita romanilor accesul gratuit la informatie, prin dezvoltarea unui sistem de biblioteci publice moderne in Romania. Prin cursurile de formare si tehnologia furnizata, Biblionet va ajuta bibliotecile sa asigure servicii in comunitatile locale sub forma unui parteneriat intre IREX, Asociatia Nationala a Bibliotecarilor si Bibliotecilor Publice din Romania (ANBPR), autoritatile locale si nationale si bibliotecile din tara.”
Avem (suntem pe cale de a avea) un „sistem de biblioteci moderne în România” sau (încă) avem un „sistem” nu fundamental diferit de cel de dinaintea „Biblionet”? Bibliotecile noastre funcționează ca „sistem modern” sau sunt tot …„de capul lor”, fiecare cum poate, la fel de esențial tributare românescului „omul sfințește locul” (bibliotecar și finanțator – înainte de toate)?
Este/ devine „sistemul” ireversibil sau – dacă majoritatea populației își permite să aibă acasă computer și conexiune Internet – ne întoarcem la momentul în care bibliotecile sunt mai degrabă instituții ale trecutului, decât ale prezentului și viitorului? Bibliotecile cu „Biblionet” nu riscă să aibă destinul “Internet-cafe”-urilor, de care erau pline localităţile anilor 2000, insă azi au devenit amintire?
Nu cumva „ritmul” nostru de adaptare la nevoile publicului rămâne mult prea lent și punem excesiv de mare preț/ avem prea mari așteptări/ mulțumiri de la computere și conexiunea Internet? În detrimentul unui complex de alți factori de dezvoltare a bibliotecilor, pe care nici măcar nu îi luăm în considerație? Un complex de factori printre care computerul și conexiunea Internet să fie mijloace, nu scop în sine?
„Pentru a-si atinge acest obiectiv, Biblionet se va concentra pe patru componente principale ale programului:
FACILITAREA ACCESULUI PUBLIC LA INFORMATIE:
Infiintarea unei retele de biblioteci cu calculatoare cu acces public (CAP): Biblionet va sprijini cu precadere acele biblioteci care isi stabilesc ca prioritate accesul public la informatie si demonstreaza disponibilitatea de a-si asuma o parte din costurile implicate in amenajarea unor noi centre cu calculatoare publice si internet. Deoarece va dota peste 1.500 de biblioteci din Romania cu calculatoare printr-un proces competitiv de selectie, Biblionet va facilita accesul gratuit la informatie pe intreg teritoriul Romaniei.”
„Accesul public la informație” presupune, oare, doar accesarea Internetului, în sens larg (cu foarte „bunele”, dar și cu mai puțin „bunele” lui)? Implementarea programului „Biblionet” n-ar fi (fost) o excelentă oportunitate pentru bibliotecile publice din România să constituie măcar un consorțiu (dacă nu mai multe), prin care să-și pună în comun resurse(le) și astfel să-și transpună în altă dimensiune/ realitate istorică parte din servicii? Atât de necesare și de normale în bibliotecile cu adevărat moderne?
Unirea nu „face puterea” și în privința bibliotecilor? Trebuie să continuăm, la nesfârșit, fiecare în cnezatul lui, fiecare cu nevoile și neamul lui?
Dacă nu o facem acum, când vom conștientiza nevoia stringentă de baze de date și de resurse electronice, în general („sursă deschisă” ori contra-cost) în bibliotecile noastre? „Românii” – cum le zic actualii guvernanți – n-au dreptul la informație on-line (de tip encicolopedic, dar și specializată), bazată pe/ certificată de tezaurele de cunoaștere ținute în întunericul colecțiilor tradiționale ale bibliotecilor românești?
„PREGATIREA BIBLIOTECARILOR DIN BIBLIOTECILE PUBLICE:
Furnizarea de servicii de formare pentru bibliotecari. Partenerii Biblionet vor elabora materiale de formare si vor crea un sistem de pregatire profesionala care sa ii ajute pe bibliotecari sa introduca noi servicii si sa dezvolte inovatia in sistemul de biblioteci publice. Cursurile de formare ii vor ajuta pe bibliotecari sa devina experti in adaptarea noilor tehnologii la nevoile comunitatilor.”
În perspectiva dezvoltării bibliotecilor, lucrul pe proiecte este esențial. Printre primele lucruri pe care ar trebui să le învețe bibliotecarii sunt scrierea și managementul proiectelor.
Cum putem progresa – am mai dat acest exemplu – cu bibliotecari (și chiar „evaluatori”/ „implementatori” de proiecte!) care nu fac diferența între obiectivele unui proiect și activitățile organizate în scopul atingerii obiectivelor?
„Cursuri de formare in utilizarea calculatorului pentru bibliotecarii romani.
Prin infiintarea a 41 de centre de formare in cadrul bibliotecilor judetene, Biblionet va furniza sistemului de biblioteci publice din Romania infrastructura si materialele de curs pentru utilizarea calculatorului, care ii vor ajuta pe bibliotecari sa indrume mai bine utilizatorii bibliotecilor in privinta calculatoarelor si Internetului.
PROMOVAREA VALORII BIBLIOTECILOR PENTRU COMUNITATI:
Parteneriat cu Asociatia Nationala a Bibliotecarilor si Bibliotecilor Publice (ANBPR). Biblionet va consolida ANBPR, ajutand asociatia sa creeze structuri administrative durabile care sa poata raspunde nevoilor in continua schimbare ale bibliotecilor moderne si care sa ofere in viitor servicii relevante bibliotecarilor din intreaga tara.”
Probabil că „structurile administrative care să poată răspunde nevoilor… ” sunt avute în vedere pentru ultimii doi ani de „Biblionet” („durabile” sunt și actualele „structuri”, aici n-avem dubii ). Dar dacă nu sunt avute în vedere? Dacă acest deziderat nu mai este considerat de actualitate, că tot nu mai vorbește nimeni, aproape nimeni despre el, puținele „voci” fiind acuzate tovărășește de „deviaționism” și tratate …în consecință?
„Asistenta oferita bibliotecarilor in dezvoltarea si organizarea de continut local, in beneficiul tuturor utilizatorilor bibliotecii. Biblionet va reuni factorii de interes din cadrul institutiilor guvernamentale si de la nivel local pentru a organiza un continut care sa raspunda nevoilor cetatenilor. in urma unei evaluari a situatiei de fapt , IREX si partenerii sai au identificat nevoi specifice de informatie in domeniul educatiei, pietei muncii, sanatatii, dezvoltarii economice si rurale si culturii, pentru care in prezent nu exista resurse suficiente.”
Când vor mai fi reuniți factorii de interes din cadrul institutiilor guvernamentale si de la nivel local? În iunie vom avea alegeri locale și cel târziu în noiembrie alegeri generale. Actuala Putere, cea mai nocivă de după 1989 inclusiv în atitudinea față de biblioteci va fi și ea trimisă la groapa de gunoi a istoriei. Crede cineva că Puterea viitoare va ajunge în fruntea treburilor țării și ale administrațiilor locale marcată de suferința că nu avem „continut care sa raspunda nevoilor cetatenilor?”
Iar dacă totuși, prin absurd, viitorul guvern și viitoarele administrații locale vor accede la putere cu gândul la nevoile (non-)utilizatorilor de biblioteci, cu cine vor fi satisfăcute aceste nevoi? Cu cine va fi creat/ sistematizat „conținutul”? Cu oameni din afara bibliotecilor? (știți ce mi s-a întâmplat la una dintre recentele întruniri ale bibliotecarilor vâlceni, când am făcut „prezența”? pentru biblioteca unei comune a cărei bibliotecară era în prag de pensionare a răspuns prezent un bărbat necunoscut; i-am urat bun venit în mijlocul nostru și l-am întrebat cine este; „sunt veterinar … de fapt, însămânțător artificial pentru vaci, da’ domnul primar mi-a dat și biblioteca…”; s-o inseminați? – mi-a stat pe limbă să întreb, însă omul n-avea nicio vină și m-am abținut să duc ridicolul dincolo de orice limite; este nevoie să mai spun că în 2009 „aveam” în județ doar 3 biblioteci nefuncționale, iar acum „am” 13?)
„ASIGURAREA SPRIJINULUI GUVERNAMENTAL:
Implicarea administratiei in vederea adaptarii politicilor publice. Pentru a spori impactul investitiei in tehnologie pentru bibliotecile publice, partenerii Biblionet vor depune eforturi pentru a promova relevanta si importanta tot mai mare a bibliotecilor in societatea romaneasca actuala si nevoia de angajare a resurselor corespunzatoare noului rol al bibliotecilor.”
Aici se impun ca prioritate absolută cursuri ori măcar sesiuni de instruire în comunicare şi marketing, pentru bibliotecari și mai ales pentru liderii lor.
Ar trebui avute în vedere… însă iar m-am lungit și s-a terminat și week-end-ul acesta. 
___________
PS: sper că rândurile de mai sus, scrise cu toată bună-credința de care sunt în stare, vor fi receptate cu la fel de multă îngăduință ca și precedenta mea intervenție publică în legătură cu Programul “Biblionet”
Comentarii recente