N. Iorga despre semnificaţia bibliotecilor personale
19/08/2010 in Carte veche, Carti, Cercetare
Am găsit un articol frumos al lui Nicolae Iorga, în revist Floarea Darurilor, editată de el la Bucureşti (Vol. II, nr.9, 27 mai 1907, p.129-132):
I. Oameni şi cărţi
Încă odată: ce se cetia pe vremuri la noi
Cărţile lui Vasile Drăghici
În cărţile pe care le alege cineva, le păstrează cu îngrijire, le lasă după sine ca o moştenire scumpă, se vede icoana sufletului său: ele sunt prietenii lui cei mari, cei folositori, care-i stau totdeauna aproape, la orice ceas şi în orice loc, zeci, sute şi mii de ani după moartea lor, prietenii de la care împrumută mult şi cărora le dă totuşi de la sine o tălmăcire personală, ce nu rămâne la carte, dar se ţine pentru cetitor, în chip firesc de dânsa şi face parte cu adevărat din cuprinsul ei.
De aceea nici-o listă de cărţi nu e indiferentă. Am voi să avem pe această cale cât mai multe cunoştinţe de suflete, cât mai multe psihologii: ne-ar trebui însemnarea cărţilor celor mai buni ca şi a celor mai răi, celor mai ageri ca şi a celor mai mărginiţi, pentru a înţelege pe deplin, din nevoia de cetit a unei societăţi, orientarea ei, moravurile ei, seriozitatea sau uşurătatea ei, situaţia ei faţă de judecata, desăvârşit informată şi foarte aspră, a timpurilor.
Primul paragraf mi se pare emoţionant. Simt că acolo N. Iorga vorbeşte despre propria lui relaţie cu cărţile. Despre el vorbeşte.
Alte câteva lucruri de luat aminte, pe marginea acestui citat:
- Identificarea provenienţei documentelor din biblioteci (nu numai atunci când avem biblioteci constituite, cunoscute ca atare) poate fi o sursă fertilă de cercetare.
- Fragmentul e de luat în seamă şi pentru achizitorii de carte, care, la rândul lor îşi dezvăluie personalitatea şi cultura, cumpărând cărţi. Fiecare îşi pune amprenta pe configuraţia colecţiilor. Sigur că intervine şi oferta pieţei editoriale, şi gustul publicului, dar întotdeauna se poate alege.
- Poţi cunoaşte cititorul urmărind istoricul împrumuturilor lui, pentru a avea în vedere recomandări ulterioare, achiziţii ulterioare.
- Ce studii sociologice s-ar putea face în bibliotecile noastre pornind de la dinamica preferinţelor de lectură! O spune un mare istoric.
Şi, în sfârşit, mă întreb care e soarta bibliotecilor personale. Unde sunt şi ce conţin ele. În ce măsură/proporţie mai există.
Articole relationate:
bvbiblioteca said on 19/08/2010
Vă asigur eu că există. Unii le citesc, alţii le şterg doar de praf ca pe nişte obiecte preţioase, dar faptul e că sunt biblioteci personale. În unele case chiar poţi întâlni ediţii foarte vechi.