Grupul ProLibro

Pentru a mări suspansul, încă nişte detalii legate de sondaj

1. Chestionarul utilizat

· Pentru realizarea chestionarului am folosit site-ul specializat SurveyMonkey http://www.surveymonkey.com
· La alcătuirea lui am pornit de la ideea că, pentru a beneficia de atenţia potenţialilor respondenţi, nu este suficient că atinge probleme de interes, ci trebuie să fie clar, concis şi să nu abuzeze de colectarea de date personale (cu atât mai mult cu cât verificarea exactităţii lor este imposibilă).
· Deşi, prin solicitarea părerii în legătură cu câteva propuneri legislative, experimentul îmbracă forma unui sondaj de opinie, scopul fundamental a fost acela de a sensibiliza opinia publică din biblioteci în legătură cu chestiunile puse în discuţie, din dorinţa de a găsi aderenţi, ceea ce îi imprimă şi un caracter de campanie legislativă.

2. Întrebările

· Chestionarul a cuprins patru propuneri legislative, cu răspuns unic, de ales din cele trei variante oferite: „sunt de acord/nu sunt de acord/nu ştiu”. Aceste răspunsuri au fost luate în calcul la stabilirea procentajelor. Pentru a da respondenţilor posibilitatea de a-şi justifica răspunsurile, am creat câte o casetă de comentarii, evaluată separat, fără să altereze caracterul închis al întrebărilor, ceea ce respondenţii au înţeles pe deplin, alegând cu toţii una dintre cele trei variante posibile. O a cincea întrebare a vizat tipul de instituţie în care lucrează respondenţii, necesară pentru a avea măcar o imagine a distribuirii răspunsurilor, din acest punct de vedere.

· Cele 4 propuneri au fost:
1.Dat fiind faptul că s-a reînfiinţat învăţământul superior biblioteconomic, este cu totul nefiresc să se perpetueze practica angajării la bibliotecă pe posturile cu studii superioare a absolvenţilor de orice profil de învăţământ superior (lucru justificat atâta timp cât nu exista învăţământ de specialitate). Nu numai că reprezintă o concurenţă neloială pentru învăţământul superior biblioteconomic, trei ani de studii fiind „echivalaţi” cu două module de pregătire postuniversitară, ci aduce şi un prejudiciu de imagine profesiei, în sensul că oricine poate deveni în cel mai scurt timp bibliotecar, ceea ce implică faptul că exercitarea profesiei noastre nu presupune calităţi specifice. Nu poţi deveni în acest fel nici profesor, nici jurist, nici economist, nici medic etc. Această problemă se poate rezolva prin impunerea existenţei studiilor biblioteconomice superioare la angajarea pe postul de bibliotecar cu studii superioare, de acum înainte. Dacă există temerea deficitului de cadre, să se poată angaja din alte specialităţi, cu condiţia existenţei unui masterat în biblioteconomie. (Cred că ar merita consultată practica din alte ţări europene în domeniu.)
2. În condiţiile schimbărilor accelerate în domeniul gestionării informaţiilor, este necesară introducerea obligativităţii frecventării unui curs de specializare/perfecţionare la un interval de cel puţin 4 ani, prin consens bibliotecar/manager, oferta de cursuri urmând a fi realizată de CPP şi de organizaţiile profesionale ale bibliotecarilor.
3. La acreditarea formelor de învăţământ superior biblioteconomic, o condiţie obligatorie să fie obţinerea avizului organizaţiilor profesionale ale bibliotecarilor. În acest fel, s-ar putea evita decalajul între programa de studii şi necesităţile faptice reale şi s-ar putea realiza o mai bună armonizare a aspectelor teoretice cu cele practice, printre mult altele
4. Introducerea unei diferenţe terminologice între bibliotecarii cu studii superioare şi cei cu studii medii după modelul: tehnician, asistent, contabil, învăţător vs. inginer, medic, economist, profesor. (Bibliotecar secund, sub-bibliotecar, asistent bibliotecar, sunt câteva variante, cred că se poate găsi o denumire unanim acceptată.)

· Deşi prima şi a patra întrebare sunt formulate într-un mod persuasiv, prin paralela pe care o fac cu situaţiile general acceptate în alte sectoare profesionale, ele au întrunit scoruri mai scăzute de acceptare, de 73.9%, respectiv 76.8% şi au suscitat cele mai multe comentarii, 110, respectiv 78.

3. Respondenţii

· La chestionar au răspuns 717 persoane, după cum urmează:

adică:
bibliotecă comunală – 162 bibliotecari – 22.6% din totalul respondenţilor
orăşenească, municipală – 73 – 10.2%
bibliotecă judeţeană – 259 – 36.1%
Biblioteca Naţională – 28 – 3.9%
bibliotecă şcolară – 86 – 12.0%
bibliotecă universitară – 63 – 8.8%
Biblioteca Academiei – 7 – 1.0%
alte – 39 – 5.4%
Total – 717 – 100%

· Deşi singura informaţie solicitată a fost tipul de loc de muncă în care îşi desfăşoară activitatea respondentul, pot fi deduse câteva trăsături pentru un minim portret robot al celor care au completat chestionarul.
· Ca apartenenţă, cei 717 respondenţi, conform propriilor declaraţii, sunt:
68.9% – 494 persoane – biblioteci publice
20.8% – 149 persoane – biblioteci din învăţământ
4.9% – 35 persoane – biblioteci naţionale
5.4% – 39 persoane – alte
· În jur de 70% provin din mediul urban.
· Ce au în comun aceste persoane? În primul rând este evident că au la dispoziţie computere, sunt familiarizate cu utilizarea acestora şi sunt conectate la internet. În al doilea rând, manifestă interes faţă de chestiunile privitoare la profesia de bibliotecar şi au disponibilitatea de a se implica, atât prin completarea chestionarului, cât şi prin trimiterea lui mai departe. Frecventează bloguri de specialitate (ANBPR, ProLibro şi altele care preiau date de pe acestea două) sau lista de discuţii Biblos, ceea ce relevă un interes suplimentar pentru profesie, dorinţa de comunicare şi informare. Cei care au intrat în posesia chestionarului pe cale indirectă, sunt conectaţi cu colegi bibliotecari cu care fac schimb de mesaje electronice, inclusiv pe teme profesionale.

4. Cum s-a propagat chestionarul

· Chestionarul a fost lansat marţi, 7 septembrie, simultan, pe blogul grupului ProLibro, pe lista de discuţii Biblos şi din propria căsuţă poştală (cca. 30 de destinatari). Vineri, 10 septembrie, a fost postat pe blogul ANBPR. Chestionarul a putut fi accesat timp de 24 de zile, în intervalul 7 – 30 septembrie 2010,după care a fost închis.
· Am reprimit mesajul o singură dată, după o săptămână, în 14 septembrie (m-am aşteptat la mai multe intersectări şi suprapuneri), din sursă practic necunoscută, de unde şi ideea că în mediul bibliotecăresc există canale de comunicare în cascadă, pe o reţea destul de întinsă.
· Sursa de informare asupra chestionarului au fost, în primă etapă, blogurile menţionate, la care s-au adăugat trimiterile din aproape în aproape.
· Au fost semnalate două situaţii aparte:
- un răspuns în care se specifică „Răspunsurile noastre sunt formulate în urma consultării majorităţii colegilor din Biblioteca Judeţeană şi din bibliotecile din reţea.”, deci un vot care face cât câteva zeci şi, de asemenea un indiciu că problemele au stârnit interesul
- o situaţie în care a intervenit o relaţie oarecum de îndrumare/subordonare în retrimiterea chestionarului, aceea de metodist-bibliotecar comunal
· În ceea ce priveşte evoluţia numerică a acumulării răspunsurilor, am făcut câteva măsurători prin sondaj, care pot ajuta la formarea unei imagini de ansamblu:

· Se observă că, pe săptămâni, evoluţie este descendentă:
- prima săptămână – 471 răspunsuri,
- săptămâna a doua – 275
- a treia săptămână – 41
- a patra săptămână (pe parcursul a două zile) – 30.
· Ziua cu cele mai multe răspunsuri a fost luni, 13 septembrie 2010 – 123 răspunsuri. Presupun că are o legătură directă cu faptul că vineri, 10 septembrie, sondajul a apărut pe blogul ANBPR. După primele zile de acumulare intensă şi oscilantă de răspunsuri, diagrama intră lent într-o pantă descrescătoare, destul de lină, cu o medie în jurul a 8 răspunsuri/zi. O uşoară revigorare în ultimele două zile, o bănuiesc a fi legată de un schimb de mesaje pe această temă pe ProLibro.
· Reproduc un grafic imperfect. (Din cauza întreruperilor în monitorizare, valorile de la dreapta intervalelor de discontinuitate trebuie distribuite pe zilele de întrerupere) care îmi dă o imagine neaşteptată. Sinceră să fiu, bănuiam o distribuţie în genul clopotului lui Gauss. În schimb, graficul este oscilatoriu, urmând desfăşurarea încâlcitei reţele de e-mailuri prin care a circulat. Punctul în care e-mailul ajunge în centre cu mare putere de difuzare este urmat de momentele de respiro necesare completării sondajului şi trimiterii acestuia mai departe. Imaginea cea mai apropiată pe care mi-o sugerează este aceea a unei electrocardiograme. Încet, încet, cu pulsaţii din ce în ce mai mici, inima încetează să bată i.e. chestionarul să se mai propage, să prezinte interes. Sau, se desfăşoară asemănător undelor circulare, din ce în ce mai vagi, care se propagă pe suprafaţa unei ape liniştite.

Articole relationate:

1. Săptămâna cărţilor cenzurate 25 septembrie – 2 octombrie 2010
2. Primele rezultate ale sondării online a opiniei bibliotecarilor…
3. Detalii despre videoconferinţă
4. Impresii finale
5. Sondaj