Când facem comparaţii e ciudat, pentru că se operează cu unităţi de măsură diferite. Toţi vor spune, de exemplu, că “nici la noi salariul unui bibliotecar nu e mare”, ca să evite politicos un răspuns direct. Dar acolo, am înţeles că se poate trăi decent cu salariul de bibliotecar. Până şi “a trăi decent” are conotaţii diferite!
Cam tot aşa e şi cu identificarea nevoilor comunităţii, care e o misiune extrem de dificilă în sine. Ce să mai vorbim de anticipare? Marile companii dau bani grei ca să afle ce vor oamenii, în orice domeniu. Bibliotecile trebuie să se descurce cu mult mai puţin, cu “flerul” bibliotecarilor, mai ales (deşi avem şi noi sociologi şi psihologi).

Da, oamenii trebuie educaţi în acest sens. Dar e mai uşor când au o disponibilitate naturală de a fi amabili, comunicativi, empatici. Pentru că mai sunt şi oameni pe care degeaba te străduieşti să-i educi…

Sigur că aş opta pentru un model original, avem noi boala asta a originalităţii. Nici ca noi acum, nici ca ei, ceva ce să meargă la inima publicului nostru. Dar pentru asta ar trebui să ieşim din “turnul nostru de cărţi” şi să mai facem câte o “baie de mulţime”.

Ceea ce ne diferențiază însă în mod negativ de restul lumii este faptul că bibliotecarii din alte părți sunt educați în spiritul serviciului public pe care îl fac, își înțeleg poziția în comunitate și rolul lor în timp ce noi nu prea știm cum să fim “brokeri de informații” în sate sau cartiere. La noi găsești multe biblioteci publice unde se crede că rolul acestei instituții este acela de a înlocui sau completa bibliotecile școlare; urmarea logică e că, la fel ca pentru bibliotecile școlare, vara înseamnă vacantă

Dacă nu ne educăm studenții și bibliotecarii în acest spirit al muncii cu și pentru comunitate, pentru cel de lângă noi, singuri nu au de unde sa-l prindă: el a cam dispărut din bibliotecile noastre (poate chiar, mai grav, din instituțiile publice de la noi).

De foarte multe ori am avut impresia ca bibliotecarii sunt rupti de realitate. (Poate e si problema schimbului de generatii, a schimbarii de regim, a faptului ca mentalitatile se schimba mai greu…nu stiu.) Ca ne consideram undeva in niste inaltimi nebanuite, avand misiunea sa luminam norodul, chiar impotriva vointei lui, pentru ca noi stim cel mai bine ce le este lor util din punct de vedere cultural. Si trebuie sa luptam sa-i aducem acolo unde ne inchipuim noi ca trebuie sa fie (cred ca atitudinea asta ar putea fi luata in calcul ca boala profesionala).

Tot umbland pe site-uri am citit pana la suprasaturatie calendare culturale. Suntem campioni absoluti la aniversari! Genul de activitati care se pot planifica cu 5 ani inainte. Dar mult mai putin observam ce se intampla in jurul nostru. Ca a venit vacanta, de exemplu, ca scolile si cluburile elevilor fac pauza, ca exista o masa de copii care au nevoie de oferte de petrecere a timpului liber. Si ce facem? Atat de putine biblioteci au organizat cluburi de vacanta! Majoritatea si-au redus si ele programul, personalul e ridicol de putin, isi face de-a valma concediile, ca doar e vara… S-a putut vedea clar si dupa actiunile programate pentru lunile iunie/august, adica aproape nimic, in multe cazuri.

Cand nu suntem in stare sa raspundem oportunitatilor si provocarilor evidente, cum sa ne mai gandim la anchete sociale? De ce nu sunt adolescenti in biblioteca? Pentru ca nu merge nimeni sa-i intrebe ce isi doresc. Si, culmea, in intelepciunea lor atotstiutoare, bibliotecarii nu nimeresc actiunile potrivite.

Ehehei, tineretul de azi… nici cu vitrina de carte nu il mai aduci la biblioteca! Mai, mai, mai!

Pe blogul Bibliotecii Municipale “Stephan Ludwig Roth” din Medias, realizat si intretinut de Antonela Sofia Barbu, manager de proiect scrie:
“Premiat cu Locul I la Concursul “Medias Blog Award 2009”, organizat de A.T.E. Dianthus Medias.” Ce pot eu sa spun mai mult? Ca imi place blogul dumneavoastra, desigur. Iar ce-mi place mai mult si mai mult e ca sparge canoanele designului traditional de blog de biblioteca. Adica reuseste sa scape de acel “ceva” usor prafuit pe care nu pot sa il definesc exact, dar care se regaseste pe multe din site-urile si blogurile noastre, ceva de genul omniprezentelor citate despre carte, lectura, biblioteci scrise de mana si frumos inramate din bibliotecile mici (exista si o usoara monotonie data, probabil, de inspiratia&preluarea din aproape in aproape). I love Elvis! Dar si selectarea si gruparea datelor mi se pare in regula. Mi-a placut foarte mult faptul ca exista rubrica Donatii la Evenimente – afisarea recunostintei mi se pare o dovada de noblete, in plus poate fi stimulativ. Si blogul arata bine si activitatea pare insufletita si interesanta. Felicitari pentru castigarea concursului de proiecte cu BuniNet si… trafic intens pe blog! Am fost impresionata de multimea proiectelor in care sunteti implicata ca blogger.

Imi pare rau, dar nu mi-am permis sa ma intind mai departe de bibliotecile judetene. Sunt biblioteci municipale, orasenesti si comunale cu realizari deosebite in domeniu, dar asta intrece puterile unui singur om.

Sunt complet de acord ca marketingul online nu este punctul forte al celor mai multe biblioteci de la noi. Prima etapa ar fi poate actualizarea listei de “stakeholderi” (publicuri interesate) si scoaterea la iveala (prin focus-grup, chestionare) serviciile pe care si le doresc de la biblioteca lor.

Va recomand si blogul nostru, suntem Biblioteca Municipala “St. L.Roth”, sa-l aveti in vedere: http://bibliotecamedias2008.wordpress.com ( nu avem buget pentru un site) si http://www.buninetmedias.blogspot.com, unde desi e canicula, bunicii au venit sa invete sa lucreze pe Internet, toata vara.

O seara frumoasa, Antonela Sofia Barbu

Am explicat în primul episod al periplului că nu am luat în considerare (decât parţial) vitrinele şi expoziţiile, şi de ce. Îmi vin acum în minte noi argumente şi chiar cred că li se poate dedica un material de sine stătător. Oricum am privi problema, ele nu sunt oferte de petrecere a timpului liber la bibliotecă, în vacanţă.